Helion

Lucian-Vasile Szabo
:: Cum stăm cu debuturile?

Având curiozitatea de a vedea care este situaţia debuturilor pe scena (era să spun piaţa) literaturii science-fiction din România, am consultat mai multe surse şi, o spun cu bucurie, spre surprinderea mea, sunt multe texte ale unor noi autori intraţi între furcile caudine ale genului. Cum procedura furcilor caudine este una barbară, în ciuda tuturor dovezilor de eroism şi rezistenţă de care dădeau dovadă protagoniştii, propun metodele mai blânde, cele ale cititului cu atenţie şi ale analizei, deşi nici aceste investigaţii nu sunt lipsite de pericol, ba chiar pot fi dureroase pentru cei luaţi în vizor. O concluzie desprinsă după frunzărirea de reviste, almanahuri şi siteuri a fost aceea că sunt destui debutanţi şi că sunt interesanţi. Cei mai mulţi au o scriitură riguroasă, rigoare dobândită poate cu ajutorul promotorilor lor ori poate chiar le aparţine.

Să-l vedem pe Ştefan Toma. Acesta semnează textul Alternative (’Nautilus‘, august 2008), în fapt o schiţă unde reuşeşte să construiască o lume pentru vampiri, unii ce vin să convieţuiască alături de oameni. Această cea mai bună dintre lumi este rezultatul artei compromisului, unul ce mulţumeşte în acelaşi timp cele două tabere. Creează chiar disensiuni în tabăra vampirilor. Ideea este că aceştia au controlat lumea la un moment dat. Oamenii s-au pus la punct, au inventat arme noi şi au dezvoltat tehnologia pentru a-i vâna. Vampirii, cât se poate de reali, urmaşii contesei Bathory Erzsébet, sunt grupaţi acum pe domeniul Rouge. În urma pactului încheiat de Kiraly, şeful vampirilor, şi Fehér, şeful vânătorilor, taberele nu se mai atacă una pe cealaltă, iar vampirii se vor hrăni doar cu sânge de animale. Proza este în totalitate fantastică, existând doar unele sugestii SF, în armamentul sofisticat şi, mai ales, prin proiecţia în viitor ori într-o lume paralelă, una conturată diferit de cea cunoscută de noi. Fraza curge netedă, iar autorul reuşeşte să pună şi o problemă morală. E bine pentru început!

Un alt text de debut este Secretul Casei Diavolului (’Nautilus‘, octombrie 2008) şi este semnat de Daniel Bukşa. Arealul este cel al literaturii fantastice, însă se modifică treptat, pe măsură ce suntem alimentaţi cu detalii despre locatarii unei clădiri ca un muzeu al curiozităţilor. Ajungem repede şi la motivul SF al extratereştrilor aflaţi în pragul extincţiei, al extratereştrilor ce vin pe Pământ ca într‑un loc unde se pot salva, extratereştri ce nu-i prea suportă pe oameni. Povestirea este scrisă cu o mână sigură. Chiar dacă personajele nu beneficiază de o descriere amănunţită şi nici de o conturare la nivel psihologic (nici nu era loc, deoarece textul este relativ scurt!), acestea sunt destul de bine reliefate. Autorul reuşeşte să proiecteze imaginea lui Daniel Black (un nume atât de convenţional, totuşi!), jumătate om-jumătate extraterestru, capabil să treacă peste dileme morale (îi uciseseră tatăl!). Deşi e pe jumătate om, alege să omoare unul. Aşa reuşeşte să-şi asume integral misiunea de a clădi un viitor mai bun pentru extratereştrii cărora le aparţine cu cealaltă jumătate. Textul are coerenţă şi supleţe, indicând un autor capabil să treacă peste tentaţiile unor formulări prea generale.

Un debut remarcabil este cel al lui Balin Feri. Acesta semnează textul Casa de vacanţă (’Nautilus‘, noiembrie 2008). Este o povestire ce dovedeşte experienţa de viaţă a autorului, una ce poate fi materializată literar cu succes. Povestea este cea a unei case apărute din senin pe terenul unui individ anonim. Primeşte amendă pentru construcţia efectuată ilegal, însă habar n-are cum a apărut casa! Face investigaţii, dar acestea nu duc la nimic. Construcţia este una frumoasă, de lux chiar, mobilată cu gust. Dar nu are fundaţie şi poate să se mute singură, dacă cineva o deranjează! Autorul are capacitatea de a surprinde modul de a reacţiona al oamenilor avizaţi de stranietatea apariţiei. Proprietarul, unul şi norocos, şi păgubos, doreşte repede să scape de ea şi o pune în vânzare. Noul proprietar dispare însă misterios, aşa cum s-a întâmplat şi cu alte persoane. Rămăşiţele lor sunt găsite în pământ, după ce casa se face nevăzută, la fel de straniu cum a şi apărut. Fostul proprietar îi consolează nevasta şi copiii, apoi rămâne cu ei. Textul este dinamic, având şi personaje pitoreşti, de genul avocatului ce vine să cumpere casa, dar, mai ales, Vasile, un meşter cam pilangiu şi fără comenzi. Finalul este unul deschis, lăsând totul învăluit de mister, ceea ce este o nouă realizare a autorului. Casa este una devoratoare, la propriu, însă poate fi şi un monstru fantastic disimulat, dar poate fi şi un extraterestru canibal. Rămâne să decideţi!