Helion

Daniel Botgros
:: Lucian Merişca, fecundul biciclist al imaginarului

Bicicleta lui Vincent/Karlenstein bi­cicleşte, ar spune/scrie Lucian Merişca. Bicicleşte, bicicleşte, bicicleşte prin aerul dens al imaginarului fecund, al aventurii miraculoase, plină de o înţelegere autoironică a epocii ce va să vie sau, mai ­degrabă, ce a fost, este sau pare posibil să fie.

O fizică străină, de natură cuantică, stranie şi, totodată, dozată cu pete călduţe de uman, bine ascunse, însă, în spatele unei doze de pretins cinism, un veritabil şi mare experiment cu Pisica lui Schrodinger răzbate din scrierile lui Lucian Merişca, una dintre revelaţiile literaturii şi fandomului românesc. Mai mult, una din revelaţiile marilor scriitori străini de anticipaţie, care au descoperit cu surprindere universul uimitor din literatura sa.

O literatură acordată fin pe pulsaţiile, repet, cuantice, ale multitudinii, infinitudinii posibilităţilor, aşa cum îi stă bine unui univers atipic, neliniar. Aidoma modelului universului foiţelor de ceapă, lumea, personajele lui Lucian Merişca ies şi intră din realitatea convenţională cu supleţea şi detaşarea particulelor subatomice, cu lipsa graţioasă de masă a neutrinilor. Pendulând între două nume obsedante – Karlenstein şi Vincent – multiplele faţete ale fiinţelor ce compun patria literară a lui Lucian Merişca încheagă fluctuant lumi în care melanjul dintre mai multe tipuri de realitate e atât de inextricabil, încât e greu să-ţi mai adaptezi posibilităţile percepţiei culturale şi intelectuale pe un nivel tradiţional. Şi atunci, nu ai de ales decât să-ţi deschizi mintea la acorduri pe care nu credeai că le poţi atinge. Lucian Merişca te obligă la asta. Te sileşte să-l asişti, să urci pe bicicleta lui laitmotiv şi să pedalezi într-o lume dominată de accente de o stranie şi gravă… hilaritate.

Cartea lui Merişca apărută la Editura Bastion din Timişoara, coordonată de Cornel Secu, Vincent and Karlenstein/Moarte bună copii!, este una din mostrele cele mai elocvente despre incursiunea de tip întrepătrundere dintre lumi care se poate manifesta în literatura de anticipaţie contemporană. O sinteză dintre cele mai bune povestiri ale ieşeanului nostru, medic de profesie, jurnalist şi scriitor, cu un master în studii europene şi inclus în mari antologii mondiale ale SF -ului (de fapt, primul scriitor român recomandat pentru premiul Hugo 2008). Dincolo de alţi aventurieri celebri ai imaginaţiei cu care a fost comparat, aş îndrăzni şi eu o apropiere: Lucian Merişca îmi pare uneori un Serge Brussollo post-modern, un Brussollo însă mai jucăuş cu legile şi legităţile, un surfer fabulos pe valurile înspumate ale imaginarului, un receptor sensibil al naturii umane şi extraterestre, groteşti, în egală măsură. Un grotesc nuanţat cu umor şi ironie, care e, de fapt, icebergul răcelii impersonale a universului, în care supravieţuirea, menţinerea flăcăruii vieţii aşa cum o ştim, devine un ritual zilnic.

Universul a fost, însă, jucăuş, şi cu mine. L-am cunoscut pe Lucian în momentul în care mă durea o măsea, pe scaunul stomatologului. Nu m-a tratat cu vreun artefact extraterestru, dar am rămas prieteni, mai ales pe rezonanţa specială a imaginaţiei, a fandomului românesc din acei ani de dinainte de 1989. Lucian Merişca e, fără nicio îndoială, o personalitate proteică. Amplitudinea înţelegerii şi pasiunilor sale se întinde acum pe multe alte domenii ale cunoaşterii, ale unei metafizici de neconceput în urma cu doar câţiva ani. Incursiunile sale în aceste domenii speciale ale realităţii modificate îl îmbogăţesc, cu siguranţă, atunci când scrie, îl creează şi îl recreează de fiecare dată într-un mod cu totul nou, astfel încât o carte cum e cea apărută la Editura Bastion reprezintă o călătorie fabuloasă, o aventură spirituală, literară şi culturală neobişnuită. O carte de vizită a unui artist al imaginarului, care se poate bate de la egal la egal cu monştrii sacri ai domeniului. „O muşcătură de space-opera postmodernă, total ironică şi de-stresantă – este cea a românului Lucian Merişca”, după cum spunea Norman Spinrad, sau „…o călătorie care îţi deschide mintea: nu întotdeauna plăcută, dar care te recompensează în mod absolut”, potrivit lui Cory Doctorow.

Lucian Merişca, Vincent and Karlenstein, aşadar, la Editura Bastion, este un semnal cum nu se poate mai adecvat asupra actualităţii şi maturităţii SF-ului românesc, o dovadă în plus că atunci când un editor şi un autor de valoare consimt la o astfel de aventură imaginaro-reală, pot ieşi din această combinaţie lucruri memorabile. De care anticipaţia românească, pusă, de regulă, în inventarul critic străin sub semnul unui suprarealism estic, are deplină nevoie.