Helion

Karinthy Frigyes
:: Ora de ştiinţele naturii la şcoala îngerilor
(Vis de Crăciun)

Traducere de Andrea Divin

Învăţător: Fiţi atenţi, îngeraşi! La orele trecute am învăţat despre Pământ şi despre viaţa de acolo. Am învăţat despre tot felul de animale şi plante. Azi ne vom ocupa de o vietate care pe voi vă interesează mai de aproape. Această fiinţă, despre care aţi auzit deja cu siguranţă, şi pe care unii dintre voi au văzut-o prin crăpăturile norilor, este omul. Fiinţa omenească ne interesează în mod deosebit pentru că, aşa cum cei mai erudiţi dintre voi ştiu deja, arhanghelul Gavril, unul dintre cei mai mari savanţi ai istoriei îngerilor, a descoperit acum două mii de ani că noi, îngerii, mă rog, poate cei mai mulţi dintre noi, ne tragem din aceşti oameni, adică am fost cândva oameni obişnuiţi şi abia mai târziu am evoluat la statutul de îngeri. Această ipoteză a dat naştere multor discuţii în cercurile ştiinţifice angelice; nici astăzi nu s-a ajuns la un consens în această privinţă. Aşadar, în continuare vom studia omul. Înainte de a vă preda lecţia, aş vrea să văd ce ştiţi, ce aţi auzit şi ce aţi citit din proprie iniţiativă despre om, ce credeţi că este, din ce s-a făcut şi ce poate deveni. Puteţi să vă spuneţi părerea şi cel care va da cea mai potrivită caracterizare a omului va primi un zece. Ia să vedem, Aristotele, ce ştii tu să ne spui despre om?

Îngerul Aristotel (în grabă): Omul este o fiinţă bipedă, fără pene, care a luat naştere prin despicarea lui în două de către Zeus. Cele două părţi, bărbatul şi femeia, încearcă de atunci să se regăsească. De fapt, omul e compus din patru elemente: pământ, apă, aer şi foc.

Învăţător: E bine, băiete, văd că ai studiat câte ceva. Dar tu, Moise, cum vezi lucrurile?

Îngerul Moise: Omul a fost creat de Dumnezeu, în ziua a şasea, din lut, pe care l-a însufleţit. Apoi i-a scos o coastă şi din ea a creat o femeie. Mai târziu, după ce au mâncat din fructul oprit, Dumnezeu i-a izgonit din grădina Raiului, ei fiind nevoiţi să se înmulţească şi să câştige bani.

Învăţător: Cum câştigă bani?

Îngerul Moise: Prin sânge şi sudoare.

Învăţător: Ce mai ştii?

Îngerul Moise: Mai ştiu că n-are voie să mănânce carne de porc şi că sâmbătă nu munceşte.

Învăţător (scărpinându-se pe cap): Asta-i adevărat doar parţial. Zi, Toma, ce vrei să ne spui?

Îngerul Toma: Omul este un înger căzut, care a păcătuit, de aceea trebuie să-şi ispăşească pedeapsa pe Pământ, până când lui Dumnezeu i se va face milă de el şi îl va ridica în Rai printre noi.

Învăţător: Bravo, Toma, e adevărat şi asta. Dar mai e cu siguranţă ceva… Aşadar, cine ştie să mai spună ceva ce-l caracterizează pe om?

Îngerul Darwin: Domnule învăţător, m-am tot gândit şi mi‑am dat seama că omul este urmaşul unui animal, a aşa-numitei maimuţe.

Învăţător: Excelent! Zecele e al tău! (Trece în catalog.)

(Murmur de nemulţumire în sală.)

Îngerul Moise: Dar domnule învăţător, cum se poate una ca asta? Îi daţi nota zece pentru o prostie atât de mare? Dacă omul se trage din maimuţă, n-ar mai putea deveni niciodată înger!

Îngerul Toma: Aşa este! Discurs destructiv! Dacă ar fi adevărat, ar însemna că şi noi, îngerii, ne tragem din maimuţă!

Învăţător: Nu înţelegeţi nimic, copii. I-am dat zece îngeraşului Darwin nu pentru că ar fi spus adevărul, ci pentru că el a fost primul care, pe vremea când era încă om, şi-a folosit mintea în scopul în care aceasta i-a fost hărăzită de Dumnezeu, adică să gândească cu ea. De unde se trage cu adevărat omul o să vă povestesc imediat; deocamdată mă mulţumesc să constat că, în cazul în care s-a tras din maimuţă, primul om care nu mai era maimuţă, ci om, putea să fie doar acela care şi-a dat primul seama că omul a fost maimuţă – aşa cum un înger deştept şi cultivat este acela căruia i s-a revelat că îngerul, înainte de a ajunge în Rai, a fost om.