Amintindu-ne de Constantin Cozmiuc
În urmă cu doi ani, printr-un stupid joc al sorţii, Constantin Cozmiuc ne-a părăsit. Alegem să ne reamintim de el prin cuvintele lui Marcel Luca:
.
Constantin Cozmiuc, ad astra
Cei care au avut prilejul să-l cunoască pe colegul, prietenul, artistul sau petrecăreţul Coco, au fost inevitabil impresionaţi de farmecul său personal, de caracterul său onest, de inteligenţa şi preocupările sale multilaterale. Cu firea sa boemă, neîngăduitoare doar cu impostura, prostia şi ticăloşenia, s-a bucurat de popularitate şi notorietate binemeritate.
Cercetător ştiinţific al tainelor chimiei la Centrul Academiei din Timişoara, un slujitor consacrat cunoaşterii obiective, el a fost şi un colecţionar avizat al fenomenelor paranormale, un scrutător al Zonei Crepusculare, pe care trebuie că o explorează acum.
Constantin Cozmiuc s-a născut la 20 ianuarie 1952, în Timişoara, metropola bănăţeană în care a copilărit şi a studiat, absolvind în 1977 Facultatea de Inginerie Chimică.
Apariţia lui în peisajul efervescent al fandomului sf al anilor ’80 a fost remarcată cvasiinstantaneu, imediat după debutul realizat în fanzinul ‘Paradox’ al cenaclului H.G. Wells, cu povestirea Păpuşarii.
Timp de 25 de ani, regretatul nostru coleg a fost unul dintre cei mai însufleţiţi “activişti” ai fenomenului sf, prezent în toate manifestările acestuia şi publicându-şi creaţiile în publicaţii ca ‘Paradox’, ‘Helion’, ‘Biblioteca Nova’, Almanahul Anticipaţia, în antologii şi culegeri de povestiri sf.
Trecerea fulgerătoare în Eternitate, pe 23 octombrie, a fermecătorului nostru prieten, scriitorul Constantin Cozmiuc, ne-a consternat şi ne-a întristat profund, determinându-ne să încercăm a desluşi
înţelesul gândului său exprimat într-o cadenţă de vers trohaic: Timpul este umbra noastră…
Marcel Luca
[din Almanahul Science Fiction 2008]
.
Constantin Cozmiuc, Coco pentru cei apropiaţi, fotografiat de Adrian Bancu în timpul unei lecturi la Helion, în 13 mai 2006.
L-am cunoscut pe CONSTANTIN COZMIUC personal, cred ca in 1984(poate ’85 sau ’86), in Timisoara, in cladirea unde era sediul cenaclului SF “Helion”, nimerind, printr-o fericita coincidenta, in toiul nuntii lui SILVIU GENESCU… Amindoi, si COZMIUC si GENESCU, desi nu ma cunosteau – eram doar un necunoscut aspirant scriitor de proza SF si eu… – m-au primit cu o caldura umana fireasca si m-au asezat la masa, alaturi de nuntasi, toti fani sau autori de SF… Am fost mai mult decit placut impresionat de atitudinea lor, diametral opusa racelii securisto-comunistoide practicate de indivizi precum CRISTIAN TUDOR POPESCU si CRISTIAN LAZARESCU, in al lor cenaclu SF “Prospectart” de la Observatorul Astronomic, ori o batuta de Dumnezeu pe nume CONSTANTINA PALIGORA impreuna cu un real imbecil ce-si zicea Profesorul DUMITRESCU din cenaclul SF “Solaris” de la Casa de Cultura a Studentilor Grigore Preoteasa, ambele(cenacluri) din Bucuresti…
De peste 3 ani traiesc in Londra unde, sunt actor, joc in filme… Asta seara, avind ceva timp liber, amintindu-mi de nume dragi, am scris pe Google CONSTANTIN COZMIUC si, asa am aflat ca nu mai este printre cei vii fizic… El va continua sa traiasca mereu in amintirea mea, in sufletul meu, era un baiat destept si super-simpatic… Din pacate, aceasta Romanie atit de frumoasa, continua sa fie populata, in continuare, pina la anihilarea totala, de ticalosi si scumbags, cum se numesc pe-aici prin United Kingdom… Pentru mine, Romania exista doar pe harta, e un concept abstract, concretizindu-se doar prin notiunea de tinut al scursorilor securiste… Ceea ce, sunt convins, l-a ucis, inainte de vreme, si pe CONSTANTIN COZMIUC…
rodrig, inca mai ai frustrarile astea dupa 20 de ani? da’ te tine, frateeee…
daca tot te-ai bagat in seama… ce joci prin UK? aduci o tava cu pahar? nu cumva ai jucat si in LOTR, chit ca nu e britanic? parca erai in armata trolilor…