Helion

Amintindu-ne de Constantin Cozmiuc

În urmă cu doi ani, printr-un stupid joc al sorţii, Constantin Cozmiuc ne-a părăsit. Alegem să ne reamintim de el prin cuvintele lui Marcel Luca:
.
Constantin Cozmiuc, ad astra
Cei care au avut prilejul să-l cunoască pe colegul, prietenul, artistul sau petrecăreţul Coco, au fost inevitabil impresionaţi de farmecul său personal, de caracterul său onest, de inteligenţa şi preocupările sale multilaterale. Cu firea sa boemă, neîngăduitoare doar cu impostura, prostia şi ticăloşenia, s-a bucurat de popularitate şi notorietate binemeritate.
Cercetător ştiinţific al tainelor chimiei la Centrul Academiei din Timişoara, un slujitor consacrat cunoaşterii obiective, el a fost şi un colecţionar avizat al fenomenelor paranormale, un scrutător al Zonei Crepusculare, pe care trebuie că o explorează acum.
Constantin Cozmiuc s-a născut la 20 ianuarie 1952, în Timişoara, metropola bănăţeană în care a copilărit şi a studiat, absolvind în 1977 Facultatea de Inginerie Chimică.
Apariţia lui în peisajul efervescent al fandomului sf al anilor ’80 a fost remarcată cvasiinstantaneu, imediat după debutul realizat în fanzinul ‘Paradox’ al cenaclului H.G. Wells, cu povestirea Păpuşarii.
Timp de 25 de ani, regretatul nostru coleg a fost unul dintre cei mai însufleţiţi “activişti” ai fenomenului sf, prezent în toate manifestările acestuia şi publicându-şi creaţiile în publicaţii ca ‘Paradox’, ‘Helion’, ‘Biblioteca Nova’, Almanahul Anticipaţia, în antologii şi culegeri de povestiri sf.
Trecerea fulgerătoare în Eternitate, pe 23 octombrie, a fermecătorului nostru prieten, scriitorul Constantin Cozmiuc, ne-a consternat şi ne-a întristat profund, determinându-ne să încercăm a desluşi
înţelesul gândului său exprimat într-o cadenţă de vers trohaic: Timpul este umbra noastră…
Marcel Luca
[din Almanahul Science Fiction 2008]
.
Constantin Cozmiuc, Coco pentru cei apropiaţi, fotografiat de Adrian Bancu în timpul unei lecturi la Helion, în 13 mai 2006.