Helion

Marcel Luca :: Discurs festiv

Mult onorate Doamne,
Distins auditor!

Fiind la fiecare Revelion dator
Cu un discurs în versuri, rostit cu elocinţă,
Îndatorat de-a pururi de altă Conferinţă,
După tipic ţinută, cum ştie tot melteanu’,
În alte vremi, mai bune, de domnul Topârceanu,
Care făcea vorbire despre bacilul Koch,
Şi noi, luând aminte la Cartea lui Enoh,
Sau cea a lui Genescu, mă rog, la orişice,
Am hotărât: azi, tema, e Virusul SF!

Deşi cam fără masă, el are greutate,
Căci ca un par loveşte, în cap, orice confrate,
Şi-s masochişti în breaslă, hulpavi după talent,
Ce l-ar dori, în ţeastă, chiar şi mai contondent!
Prezenţa lui subtilă e bine camuflată:
Ca o pălincă extra, ce pare apă plată,
Şi Virusul SF, lucrând insidios,
Ca Bucla lui Moebius, schimbând faţa în dos,
Transformă pămpălăul, crezut iniţial
Un scriitor penibil, într-unul genial!
În paradigma asta orice sefist stimabil,
Ca peştele în apă, se simte confortabil,
Iar teama lui eternă că nu e infectat,
I-a dat fizionomia maşinii de pupat -
La orice întâlnire-a Fandomului, se ştie,
Se pupă toţi frenetic, visând o… Pandemie!

Încântătoare Doamne şi preaiubiţi confraţi!

Mă uit la Dumneavoastră, în faţă-mi aşezaţi
Şi vă citesc pe feţe o teamă pernicioasă -
Să nu plecaţi de-aicea… nevirusaţi, acasă!
Cum breasla generează, în forme mai prolixe,
Idei tot mai puţine, dar şi acelea fixe,
De-o vreme-ncoace parcă, fiinţa asta-n venă,
Nu pare să mai fie atât de… patogenă!
E virusul acesta, azi, plin de suficienţă,
Induce stări febrile, doar cu intermitenţă?
S-a moleşit genetic, cum pare să ne zică,
În teza lui recentă, confratele Ionică?!
Sau poate că lectura străinilor prolifici,
Ne-a cam indus, în creier, noi anticorpi, specifici
Şi… ăsta-i rezultatul, mă ierte Dumnezeu!,
Vreun premiu ca Nebula, nu am luat nici Eu!…

Prea minunate Doamne,
Distins auditor!

Preocupat de breaslă, de sumbru-i viitor,
Aş vrea să trag semnalul, ca toţi să fim “în priză” -
Pe lângă cea globală, noi mai trăim o Criză,
Şi fiecare-n parte, având sau nu cu ce,
Să ferece, in vitro, chiar Virusul SF:
Să-l nemurească-n arta-i, sfidând senin canonul,
Într-o pictură nouă, Nicola Teutonul
Şi-n tuşe viguroase să-i însoţească truda,
Maestrul de pe Bega, Traianus per Abruda,
Iar greul Radu Cleţiu să-şi dea din plin măsura,
Cu poantă să-i croiască, spontan, caricatura!
Să-l cânte-n tălmăcire, înspăimântându-şi muza,
În tomuri la Nemira, prin lira ei, Antuza,
Precum la fel s-o facă, sătul de alte teme,
Liviu Pârvan scriindu-şi bilingvele poeme!
Un film în tonuri sumbre, cu-n dric cu girofar,
Să-i toarne Adi Chifu, cineastul solitar!
Rusnac, Costin şi Reimund, fanaticii sefişti,
Să-l introducă-n şcoală, ca nişte terorişti!
În Helion, sub titlu, Florinul Leodor
Cu lancea să-l fixeze, precum un matador,
Iar în poeme glossy, chiar domnişoara Ceica
Să-i releveze taina, ca o lentilă Leika!
Să-l prindă în capcană, sub nasul lui Genescu,
Şi să-l expună-n proză, Baiski şi Nistorescu!
Să mi ţi-l priponească, pe o lamelă mov,
Sub microscop, doi doctori, Cotizo şi Hupov,
Iar cel de-al treilea, ager şi iute ca un glonţ,
Să-i facă chiar o poză, printr-o metodă Koncz!
Să îl conserve optim, expertul în zacuscă
Şi bulion (cu vodcă), aprodul nostru Muscă!
Să-i spargă ADN-ul, figurativ, cu tancu’
Şi să-l refacă altfel, mai vrednic, Adi Bancu,
Dar dacă reuşita nu poate s-o bifeze,
Să-l ia Nicu Strâmbeanu şi să-l incinereze!
Că virusu-i fantasmă, la Radio Erevan,
Perfid, pe englezeşte, s-o spună Beşuan!
Ca-n biblicele vremuri, când se simţea nevoia,
Un cod de legi să-i facă jurist Saul Beloia!
Blajinul Davideanu sporească-l în cultură
Şi să-l servească-n porţii, ca pe o prăjitură
Pe care Rojancovschi, chimist pe metereze,
Cu-arome indiene să le asezoneze!
Sau poate să-l cultive, de ai cum să i-l duci,
La ferma-i din Remetea, jupân Doru Bercuci,
Iar prin investigaţii,făcându-i praf legenda,
Să-i publice trecutul Simona, în “Agenda”!
Vasile-Szabo poate să-i dea, la o adică,
Prin mail noi indicii lui Lucian Ionică,
Cum virusul acesta e semnalat din nou,
Postat pe Net, sporadic, de Györfi din Jibou,
Iar dinspre Cluj, maeştri ca Robu şi Opriţă,
Susţin că au şi mostre, lipite de peniţă…
Mă rog, doar editorii susţin că nu mai e
(Vezi cifra de afaceri!), vreun febrilism SF,
Doar Maître Cornel Secu mai predică-n amvon,
Că Mântuirea noastră, e Firma “Bastion”!

Prea graţioase Doamne şi talentaţi colegi!

Ca-ntr-un conclav masonic, Big Brother peste legi,
Fandomului făcându-i o rece anamneză,
Distingem din indicii, o nouă ipoteză:
Prin accident genetic, probabil fortuit,
Sefistul virus astăzi s-a cam rebrenduit,
Şi-aşa, tulpina asta, pe-o curbă ascendentă,
Preferă infestarea, desigur indecentă,
A mediului politic, ce fericit combate,
Croind scenarii vaste, pe teme deturnate…
Astfèl, toţi candidaţii roind înspre Putere,
Uimesc electoratul cu ce vor să-i ofere:
Autostrăzi urbane în aer suspendate,
Cu fonduri de la U.E. (dar nesubtilizate);
Mandate viitoare promise ca succesuri,
După trecute fâs-uri, fardate-acum cu dresuri;
Un Parlament mai firav (în fapt – o “garsonieră”!),
Cum orice dictatură poporului oferă;
Vor scoate grabnic ţara din orice deficit,
Iar Euroiul fi-va… de Leu prea umilit!
Vor alunga şi gripa, cu morga ei năroadă
Şi vor taxa doar câinii ce au covrigi în coadă!
Vor transforma românul, acum un desperado,
În cetăţean ferice, în Ţara El Dorado!
Şi-n arbori genealogici afla-vom ca pe-un dar,
Că suntem toţi urmaşii, de soi, din Murfatlar!
Dar nu-i privim pe dânşii ca nişte adversari,
Oricât ar fi în software de Fantasy sprinţari,
Atleţilor politici, ca pentru sinonimi,
Vom naşte, spre spovadă, “Sefiştii anonimi”!…

Mult prea puţine Doamne,
Distins auditor,

De credem că SF-ul mai are viitor,
Să ne-ntrebăm cât mergem, aşa, încolonaţi,
Pe drumuri paralele, sefişti şi literaţi?
Dihotomia asta, printr-un demers draconic,
Tranşată de Bugariu, în stilu-i solomonic,
Adus-a obştea noastră, ca într-un vodevil,
Pe ingineri cu ceilalţi într-un război civil;
De-o parte-ar fi raţiunea, proiecţia exactă,
Misiunea pozitivă, încrederea intactă,
De alta, îndoiala, angoasa, sentimentul,
Excursul filosofic, şi-n plus, rafinamentul…
De-acum Vârsta de aur cea zugrăvită-n roz,
Când ne-mbia-n cenacluri chiar Adrian Rogoz,
Când prevala Fandomul, un clopot ideal,
În care ciumpalacul, cu toţi era egal,
E-n sepia o poză, cu nuferi şi cu plauri,
Ce-o mai purtăm în minte doar câţiva dinosauri,
Iar azi realitatea, ca-ntr-un Eden trădat,
Ne apreciază-n parte, cum Domnul ne-a creat;
E bine să-nţelegem că scopul permanent,
E dat de Măiestria croită din Talent!…

Finalu-i previzibil, că noi, printr-o osmoză
Cu sensul artei pure, într-o apoteoză,
Urmându-ne chemarea, atâta câtă e,
Ne-om infesta perpetuu, cu… Virusul SF!

Personajele evocate în Discurs (rostit în saloanele restaurantului Casei Oamenilor de Ştiinţă, din Timişoara, la Revelionul SF al Clubului Helion, la 29 ianuarie 2010), sunt: Silviu Genescu, Lucian Ionică, Marcel Luca, Sergiu Nicola, Traian Abruda, Radu Cleţiu, Antuza (Eger) Genescu, Liviu Pârvan, Adrian Chifu, Adrian Rusnac, Simon Costin, Reimund Scheld, Florin Leodor Dănilă, Laura Ceica, Duşan Baiski, Laurenţiu Nistorescu, Cotizo Draia, Darius Luca Hupov, Cristian Koncz, Adrian Muscă, Adrian Bancu, Nicu Strâmbeanu, Tudor Beşuan, Saul Beloia, Dorin Davideanu, Victor Rojancovschi, Doru Bercuci, Simona Popovici-Donici, Lucian-Vasile Szabo, Györfi-Deak György, Cornel Robu, Mircea Opriţă, Cornel Secu, Voicu Bugariu, Adrian Rogoz.